venerdì 22 marzo 2013

4 luni si 3 zile -Incercarea pe care nu vreau sa o uit.

          4 luni si 3 zile.....atata timp a trecut de cand nu am scris nimic pe blog. Poate multi dintre voi nu ati inteles nimic din ultima mea postare/fraza, dar citind ceea ce urmeaza sa va scriu o sa intelegeti tot. In aceste 3 luni am trait cea mai grea si frumoasa experienta din viata mea. Nu stiu daca aceasta va fi cea mai grea incercare din toata viata mea, posibil sa mai fie si altele, ca doar pana la 90 de ani mai este timp destul, dar cand il ai pe Dumnezeu cu tine, stii ca va fi bine.
          De mult tot am vrut sa intru si sa va povestesc, dar parca ceva ma tinea legata de maini si pierdeam vremea in loc sa ma pun sa scriu. Aveam zile cand ma simteam ca Tom. Da! Ca Tom, "prietenul" lui Jerry. Simteam ca, pe un umar imi sta un ingeras care imi spune: "Hai Nico pune-te la calculator si scrie" si pe celalalt umar un dracusor, care imi spunea: "da ce ai tu de scris, nu esti tu capabila sa scrii frumos, o sa scrii urat si toti vor rade de tine si de povestea ta. Ce rost are sa povestesti tu altora ceea ce ai trait tu? Cum sa iti deschizi tu sufletul in fata unor straini, cum sa iti deschizi tu sufletul in fata unor oameni pe care abia ii cunosti si mai mult cum sa iti deschizi tu sufletul in fata celor care nu iti vor binele? Ce ai trait e treaba ta, fiecare cu problema lui!" Da, asa ma simteam.

Si cum va spuneam de multe zile duc lupta asta, dar azi dupa multa lupta cu mine insami m-am pus jos pe scaun cu calculatorul frumos pe masa, cu cana de cafea langa mine si am inceput sa tastez. Am hotarat sa nu pun toata povestea intr-o singura postare pentru ca probabil vazand lungimea ei o sa decideti sa nu cititi si vreau sa va feresc de asta.
Vreau sa cititi si sa invatati.
 Vreau sa va fac constienti de anumite lucruri.
   Vreau sa va fac sa faceti lucruri frumoase.
     Vreau intr-o mica masura sa va deschid ochii, pentru ca poate la fel ca mine unii dintre voi sunteti putini orbi, ca sa nu spun ca de tot.
Pentru azi atat, zilele urmatoare o sa cititi si continuarea.
Sper sa va fie de folos.
P.S. postarea e scrisa de o luna, azi mi-am facut curaj sa ii dau: pubblica.

Nessun commento:

Posta un commento